Terapia cognitiv-comportamentală

Terapia cognitiv-comportamentală este o formă de psihoterapie de durată relativ scurtă, eficientă în intervenţia diverselor probleme psihice cum ar fi: depresia, anxietatea, furia, problemele de cuplu, fricile şi abuzul/dependenţa de substanţe. Terapia se focalizează pe modul în care dumneavoastră ca pacient gândiţi (cogniţiile), vă comportaţi şi comunicaţi azi  (în momentul evaluării) şi mai puţin pe experienţele pe care le-aţi avut în copilăria timpurie.

Numeroase studii au evidenţiat faptul că terapia cognitiv-comportamentală este la fel de efcientă ca şi tratamentul medicamentos în intervenţia depresiei, a anxietăţii, a obsesiilor şi a altor frici. Chiar mai mult, datorită faptului că terapia poate fi învăţată şi aplicată de către pacient, efectele pozitive se menţin şi după întreruperea tratamentului.

Evaluarea pacienţilor

Înaintea începerii terapiei cognitiv-comportamentale, terapeutul vă va ruga să completaţi mai multe scale de evaluare în vederea identifcării severităţii simptomelor şi a problemelor. Aceste scale evaluează nivelurile de depresie, anxietate, furie, frici, acuze fzice, personalitatea şi stilul de relaţionare a pacientului cu ceilalţi. Scopul acestei evaluări este adunarea unor informaţii cât mai complexe despre dumneavoastră, pentru a identifca exact ce probleme are (şi ce nu) pacientul şi cât de grave sunt aceste probleme.

Planuri de intervenţie

Terapeutul va concepe, împreună cu dumneavoastră, un plan de intervenţie, în care veţi stabili frecvenţa şedinţelor, importanţa tratamentului medicamentos,  diagnosticul,  scopurile  pe  care  doriţi  să  le  atingeţi  în  cadrul terapiei, dezvoltarea sau optimizarea unor abilităţi de care aţi putea avea nevoie; schimbări în stilul dumneavoastră de gândire, de comportament şi comunicare, precum şi alţi factori.

Cum decurg şedinţele?

Alte forme de intervenţie s-ar putea să nu fie foarte structurate, dar, în cadrul terapiei cognitiv-comportamentale, dumneavoastră veţi stabili împreună cu terapeutul agenda fiecărei şedinţe. Această agendă poate include o trecere în revistă a experienţelor dumneavoastră din cadrul şedinţei anterioare, tema de casă, discutarea a una sau două probleme cu care vă confruntaţi în momentul de faţă, discutarea realizărilor din cadrul şedinţei de faţă şi a temelor de casă pentru următoarea săptămână. Scopul acestui tip de intervenţie este să rezolvăm problemele şi nu doar să ne plângem de ele.

Teme de casă

Când vă antrenaţi cu un antrenor personal de la o sală de gimnastică vă aşteptaţi de la acesta să vă îndrume cum să efectuaţi corect exerciţiile chiar şi în absenţa antrenorului. Acelaşi principiu este valabil şi în cadrul terapiei cognitiv-comportamentale. Ceea ce învăţaţi în cadrul terapiei va trebui să exersaţi şi în afara şedinţelor, fără ajutorul terapeutului. Conform cercetărilor, pacienţii care îşi fac temele de casă se vor recupera mai repede şi starea lor îmbunătăţită se va menţine mai multă vreme. Printre aceste teme de casă se numără: monitorizarea stărilor emoţionale, a gândurilor şi a comportamentelor dumneavoastră; programarea activităţilor; dezvoltarea scopurilor pe care doriţi să le atingeţi în cadrul intervenţiei; atacarea gândurilor negative; acumularea informaţiilor şi alte teme de casă.

Se datorează problemele mele experienţelor din copilărie?

O parte dintre problemele cu care vă confruntaţi ar putea fi cauzate de modul în care v-au tratat părinţii, fraţii sau persoanele apropiate, însă soluţia pentru problemele dumneavoastră se găseşte în modul în care gândiţi şi vă comportaţi în momentul de faţă. Însă, deseori, s-a dovedit a fi utilă discutarea cu pacientul a sursei problemelor cu care se confruntă în prezent. Astfel, pacientul va putea învăţa cum să schimbe modul în care se relaţionează la acestea în momentul de faţă.

Se datorează problemele mele unor modifcări biochimice?

O parte dintre problemele cu care vă confruntaţi se pot datora unor modificări de natură biochimică. Însă mulţi alţi factori – de exemplu, modul  în  care  gândiţi,  vă  comportaţi,  vă  relaţionaţi  cu  ceilalţi, evenimente  de  viaţă  trecute  şi  actuale,  reprezintă,  de  asemenea, interes.  Terapia  bazată  pe  intervenţie  cognitiv-comportamentală nu  exclude  posibilitatea  combinării  acesteia  cu  tratamentul medicamentos. Pentru majoritatea tulburărilor psihice există însă dovezi care atestă că intervenţia cognitiv-comportamentală este cel puţin la fel de eficientă ca şi tratamentul medicamentos. În cazul unor niveluri extrem de severe de anxietate şi depresie, considerăm că  abordarea  cea  mai  eficientă  este  combinarea  tratamentului medicamentos cu cel cognitiv-comportamental. Unul dintre avantajele intervenţiei cognitiv-comportamentale este reprezentat de faptul că veţi ajunge să vă puteţi rezolva singur problemele.

De unde îmi dau seama dacă starea mea s-a îmbunătăţit?

La începutul intervenţiei, dumneavoastră, împreună cu terapeutul, veţi stabili anumite scopuri pe care veţi urmări să le atingeţi. Pe măsură ce înaintaţi în terapie, aceste scopuri vor putea fi schimbate.
Pe baza acestora, veţi putea urmări dacă starea dumneavoastră s-a schimbat sau nu: aţi devenit mai puţin deprimat, anxios, furios etc. Oferiţi-i periodic informaţii terapeutului despre progresul pe care
credeţi că l-aţi făcut în cadrul intervenţiei. Acest feedback din partea dumneavoastră poate fi util pentru identifcarea tehnicilor care vă sunt de folos şi care nu.

Informaţii suplimentare despre terapia cognitiv-comportamentală

În funcţie de problemele pe care doriţi să le rezolvaţi, terapeutul vă poate oferi o serie de cărţi pe care le puteţi lectura. Considerăm că ştiind mai multe despre situaţia cu care vă confruntaţi, vă veţi simţi mai bine şi vă veţi recupera mai rapid.

Sperăm că veţi putea învăţa să deveniţi propriul terapeut.