Fracturile pertrohanteriene sunt cele mai frecvente fracturi ale persoanelor de peste 60 de ani. Sunt mai frecvente la femei datorită osteoporozei și majoritatea se datorează accidentelor casnice: cădere pe șold.
La pacienții tineri ele sunt produse de către accidentele de circulație cu energie mare sau prin cădere de la înălțime.
Anatomie
Tot ceea ce trebuie sa reținem este faptul că între cei 2 trohanteri există o zonă de slabă rezistență, denumită triunghiul sau spațiul Ward, cu mai puțin țesut osos trabecular, care constituie sediul de elecție atât al fracturilor de col femural cât și al celor pertrohanteriene.
După 60 de ani se produce o resorbție a trabeculelor osoase, în special la nivelul ogival trohanterian și al pilierului extern, ceea ce explică frecvența mai mare a fracturilor pertrohanteriene la această vârstă.
Mulți pacienți se prezintă cu acest gen de fractură la camera de gardă, chiar și după o lovitură sau o cădere ușoară la nivelul șoldului, ceea ce înseamnă că nu este nevoie de o energie foarte mare, mai ales pentru persoanele în vârstă cu osteoporoză.
Simptomatologie
- Durere
- Impotență funcțională totală (nu poate ridica călcâiul de pe planul patului)
- La inspecție: baza coapsei este tumefiată, membrul inferior este rotat extern și scurtat cu până la 7-8 cm în funcție de localizarea fracturii
- Genunchiul ușor flectat
Diagnostic
Examenul radiologic este cel care va preciza diagnosticul, amploarea deplasării fragmentelor și eventualele leziuni osoase mai vechi (metastaze, chisturi, osteoporoză, fracturi consolidate vicios).
O radiografie a șoldului respectiv în incidență AP (antero-posterior) poate elucida diagnosticul definitiv.
Complicații
Fracturile de femur sunt socogene în primele ore după producere și trombogene în zilele următoare.
Complicațiile de decubit sunt destul de frecvente la pacienții în vârstă și foarte greu de tratat, de aceea prevenția este factorul cheie. Mobilizarea pacienților la fiecare 3-4 ore împiedică apariția bronhopneumoniei, care poate fi fatală pacientului în vârstă.
Cea mai frecventă complicație (la pacienții care refuză intervenția chirurgicală sau la cei la care este contraindicată datorită tarelor asociate) este consolidarea în coxa vara, cu piciorul scurtat și rotat extern. De multe ori optăm la sacrificarea prognosticului funcțional în favoarea celui vital!
Tratament
Tratamentul de elecție este cel chirurgical, singurul capabil să redea axul membrului inferior și să reducă durerile.
Cele mai dese sisteme folosite sunt sistemul DHS și sistemul Gamma:
Sistemul DHS (Dynamic Hip Screw) este un montaj deosebit de robust care permite compactarea axială a fregmentelor. Este indicat mai ales pacienților cu osteoporoză și cu fragmente mici în focar la care este de preferat să se facă mobilizarea precoce . Acest implant impune o refacere cât mai bună a corticalei interne prin osteosinteză, cu contact direct între fragmentele principale ale fracturii. Altfel, montajul oricât de robust ar fi, se va deteriora.
Sistemul DHS (Dynamic Hip Screw) este un montaj deosebit de robust care permite compactarea axială a fregmentelor. Este indicat mai ales pacienților cu osteoporoză și cu fragmente mici în focar la care este de preferat să se facă mobilizarea precoce . Acest implant impune o refacere cât mai bună a corticalei interne prin osteosinteză, cu contact direct între fragmentele principale ale fracturii. Altfel, montajul oricât de robust ar fi, se va deteriora.
Sistemul Gamma: de obicei se folosește cel cu tija scurtă centromedulară pentru osteosinteza fracturilor trohanteriene.Tija lungă se folosește pentru osteosinteza fracturilor trohantero-diafizare. Tija introdusă în canalul centromedular este solidarizată cu colul femural prin componenta cervicală, care se va opune forțelor de varizare. Avantajul biomecanic al acestui sistem constă într-o transmitere a forțelor mai apropiată de cea fiziologică și anume în centrul axei femurului datorita tijei centromedulare.
Sistemul Gamma: de obicei se folosește cel cu tija scurtă centromedulară pentru osteosinteza fracturilor trohanteriene.Tija lungă se folosește pentru osteosinteza fracturilor trohantero-diafizare. Tija introdusă în canalul centromedular este solidarizată cu colul femural prin componenta cervicală, care se va opune forțelor de varizare. Avantajul biomecanic al acestui sistem constă într-o transmitere a forțelor mai apropiată de cea fiziologică și anume în centrul axei femurului datorita tijei centromedulare.Complicații postoperatorii
- Embolia grasă: 7 %
- Tromboembolia: 10 – 11 %
- Sepsis: 5 – 8 %
- Pseudartroza
- Calus vicios
- Fracturi iterative
- Ruperea implantului
Dr. Robert GHERGHEL, medic specialist ortoped, Centrul Medical Micromedica
Un răspuns
Am 64 de ani.La 62 ani am suferit o fractura protrohanteriana de femur.Acum pot misca usor piciorul pot sa-l ridic de la sol cca 25 cm.,pot apasa usor talpa piciorului pe sol dar nu ma pot sprijini in el.Merg in carje.Intrebare:Se mai poate calusa(osi) de la sine aceasta fractura,sau este necesara imterventie chirurgicala ptr protezare de femur?????.Multumesc ptr viitorul dvs raspuns fie el cum o fi.