Dr. Iliescu Margareta-Paula, medic primar psihiatria copilului și adolescentului
Copilul nu este un adult în miniatură. El este într-o continuă evoluție fizică și psihică până când ajunge adult. La copil legătura dintre dezvoltarea fizică și psihică este extrem de strânsă, astfel încât afectări pe plan fizic au răsunet imediat și puternic în planul psihic și invers.
Specialitatea de psihiatrie a copilului si adolescentului este extrem de diferită de psihiatria de adulți. Diferă ca mod de evaluare a pacientului, ca mod de prescriere a medicației și ca doze, ca abordare psihologică și terapeutică a cazului. De aceea este extrem de important să ne adresăm specialistului potrivit fiecărei etape de viață. Orice copil sub vârsta de 18 ani, inclusiv, care necesită o evaluare psihiatrică, trebuie examinat de un medic psihiatru de copii și adolescenți.
Interviul psihiatric este condus diferit în cazul copilului față de adult. La vârste mici se bazează foarte mult pe observația clinică, pe intervenții prin joc și pe datele oferite de familie. Pacientul adolescent este evaluat psihiatric parțial similar cu adultul. Chiar și evaluarea psihologică se face diferit la copil și adolescent față de adult, necesitând scale specifice de evaluare.
O aceeași tulburare psihică la copil și adolescent diferă ca manifestare de la o etapă la alta de viață și diferă de cea a adultului. Psihiatrul de copii și adolescenți are cunoștințe solide de dezvoltare normală și patologică a copilului, intepretând simptomatologia psihică prin această prismă. Adesea o aparentă tulburare psihică la copil poate fi de fapt expresia unei etape normale de dezvoltare. De exemplu agresivitatea, Prof. Dr. Ștefan Milea spune că „face parte din comportamentul normal al individului”, constituind o formă de afirmare, de definire, de apărare și de impunere. Doar un psihiatru de copii va putea să discearnă care este pragul de la care agresivitatea copilului sau adolescentului se încadrează în patologic. Anxietatea de separare, în funcție de etapa de dezvoltare (de vârstă) poate fi normală sau patologică. Absența controlului sfincterian urinar până la 5 ani e considerat ca o etapă normală de dezvoltare. Minciuna are o anumită semnificație până la varsta de 7 ani și o altă semnificație peste aceasta vârstă. Un adolescent care are depresie poate să dezvolte brusc tulburări de comportament (fuge de acasă, minte, fură, agresează pe alții, lipsește de la școală, secundar intervenției unei traume) fără niciun simptom depresiv evident. Diagnosticul diferențial al tulburării de conduită a adolescentului cu episod depresiv este o problemă extrem de dificil de realizat și nu poate fi făcut decât de un psihiatru de copii și adolescenți. Cel mai mare risc al diagnosticării incorecte a depresiei la adolescenți îl constituie suicidul. Ei trec rapid la actul sinuciderii, adesea având simptome care nu seamănă cu depresia adultului.
Astfel de interpretări și abordări diferențiate, raportate la etapa de dezvoltare psihologică, sunt necesare în toate tulburările psihice atunci când e vorba de copil sau adolescent. Ori de câte ori se va porni de la ipoteza „copilul este un adult în miniatură”, evaluarea psihiatrică va fi eronată și va avea consecințe negative (tratamente eronate, risc suicidar major în situația unei depresii sau psihoze nesesizate,reacții adverse intense care, uneori, pot pune în pericol viața pacientului, lipsa vindecării ce antrenează mari disfuncționalități în familia copilului, la școală, în cercul de prieteni etc.).
